Mom&Mom&More
„Toti oamenii de succes pe care i-am intalnit au un secret, pe care l-am aflat si il aplic cu rezultate bune: nu se focuseaza pe mai mult de un obiectiv o data”, mi-a zis. M-au atins atat de tare vorbele astea, pe care mi le-a scris un coleg deunazi, incat nu pot sa nu revin …
Emotiile pe care le-am trait zilele acestea m-au dat peste cap complet. M-au trimis in trecut, la o discutie pe care am avut-o cu cateva mamici de copii cu intolerante si mi-am spus inca o data, cu voce tare: „Niciodata, dar NICIODATA sa nu spui niciodata”. Fiindca necazul pandeste la fiecare pas si nu stim …
Cu gesturi obisnuite si pasi mici m-am trezit, deunazi, foarte placut surprinsa, ca langa mine creste un pui de om cu suflet bun si mare. „Multumesc, mami, pentru ca mi-ai explicat”, mi-a zis. In prima faza nu am realizat ca vorbeste cu mine. Apoi, am reanalizat rapid in minte vorbele lui. A folosit cuvantul mami, …
„Se poate trai fara gluten. Nu totul sta in mancare. Lasa ca ne descurcam noi cumva, bine ca nu e ceva mai grav…”, ne-am spus initial. Asa este, multumesc lui Dumnezeu ca nu este ceva mai grav! Dar… putea sa nu aiba nimic. Fiindca, adevarul e ca viata fara gluten este grea. Da, incercam sa …
Personal, nu stiu daca imi mai amintesc ceva clar de la varsta de 3 ani. Am niste amintiri, vagi, de la tara. La vremea aceea stateam mai mult cu mamaia. Imi amintesc o femeie de statura mica in comparatie cu mama si ceilalti adulti din jur. Cu o piele maslinie, pe care am mostenit-o si …
„Uite jucaria!”, „Uite cine a venit!”, „Ia uite ce frumos se joaca S!” Tot poftind si aratand in jur, uite-asa m-am trezit ca primul cuvant al juniorului meu, dupa celebrele apelative materne si paterne, a fost: „uite!”. Si spunea mititelul asa cu o patima: „uite! ia-uiteee”, de parca cine stie ce minunatie ar fi vazut. …
Sunt asa de norocoasa ca va am. Dar simt ca timpul nu imi ajunge sa ma bucur de voi cat as vrea. Diminetile dispar grabite, zi dupa zi. Ne pierdem apoi in revolte legate de somn, de mancare sau jucarii pe care nu vreti sa le impartiti intre voi. Adormiti greu la pranz, dar imi …
Ma roaga sa mergem in parc si accept. Il ajut sa traverseze strada, apoi il las sa goneasca bicicleta pe trotuarul ingustat de masini. Grabesc pasul pentru a nu lasa distanta dintre noi sa se mareasca foarte mult. D vorbeste vesel pe limba lui. Ii place cand alerg cu caruciorul dupa S. Ajunge la strada …
Cat de intortocheate sunt caile Domnului. Si cat de rai suntem noi, oamenii, ca specie. Nu stiu daca este ceva nativ, sau pur si simplu o urmare a ceea ce traim, ce vedem, ce suntem invatati. Si mai era o zicala aici care mi se potriveste: „Da-mi, Doamne, mintea de pe urma!” De ce spun …
Anul trecut pe vremea aceasta ne pregateam sa te cunoastem. Vremea era mai prietenoasa, mai stabila, desi caldura este acum la fel de coplesitoare ca atunci. Coplesitoare ca si emotiile pe care le simt. 1 an? Cand a trecut 1 an intreg? Parca ieri te tineam micut si fragil in bratele-mi tremurande. Acum te smucesti …
Primul Paste din viata lui S. a fost pentru noi toti relaxare si voie buna. Am mers la tara la strabunica, am ciocnit oua, am servit masa in familie si am stat la aer curat. Ne-a facut cadou matusa lui cate un tricou inscriptionat cu Primul meu Paste si avem si o sedinta foto draguta …
Cu aceasta întrebare ne-am culcat asta-seara, si mi-a rasunat si mie în minte de eNspe mii de ori peste noapte. Azi puiul meu implineste 2 ani si 11 luni. Ce e oare in mintea unui copil atat de mic? Cum sa ii explic cum stau lucrurile fara sa il ranesc si sa il vad fericit?! …