Cat e de importanta cresterea copiilor in mediul potrivit?

Cat e de important sa fii intr-un mediu de crestere

Cresterea copiilor in mediul potrivit. Cresterea parintilor. Dezvoltare personala. Valoare adaugata. In urma cu cativa ani poate gandeam diferit. M-as fi uitat putin ciudat daca cineva mi-ar fi spus ca la un moment dat voi vorbi si eu despre asta. Si ce frumos este sentimentul de a da celor din jur cat de putin din cunoasterea si ideile profunde la care am acces. Sunt recunoscatoare pentru asta. Si abia acum pot vedea importanta unui mediu de crestere.

Cat de important este sa fii in propriul tau proces de dezvoltare, constienta si intentionata.

Sa actionezi zilnic in directia visului tau si tot sa iti ramana energie seara, chiar si atunci cand ai o zi super obositoare. Asta inseamna sa faci ceva cu pasiune. Fiindca nu as vrea sa numesc asta neaparat lucru. Nu o vad ca pe o munca. Ci ca pe o hrana pentru suflet.

Asta este ceea ce imi doresc si pentru copiii mei, pe viitor.

Am sa ii sprijin sa gaseasca acea activitate care le face placere, pe care sa o desfasoare cu lejeritate, fara sa simta presiune.

Cresterea si educatia copiilor in mediul potrivit

Si imi doresc sa devin o persoana mai buna in ceea ce fac, zi de zi. Iar ei sa preia modelul acesta de invatare continua. Sa stie sa isi gestioneze emotiile. Sa fie capabili sa invete din greseli. Sa dea dovada de perseverenta in ceea ce fac. Si, cel mai important, sa inteleaga cat e de important sa fie intr-un mediu de crestere.

In poza de mai sus sunt alaturi de John Maxwell, mentorul meu, la evenimentul de certificare in calitate de coach, trainer si speaker. Cluj, 2022. Organizat de echipa Maxwell Leadership.

„Esti media celor 5 persoane cu care te inconjori”

Stiti ca se spune ca esti media celor 5 persoane cu care te inconjori? Esti media celor 5 cu care petreci cel mai mult timp din zi? Ei bine, eu chiar cred cu tarie in acest lucru. Mai ales dupa ce am constientizat urmatorul lucru: Impactul pe care il au asupra mea persoanele care mi-au influentat cresterea, educatia si comportamentul. Cum ar fi ca ai nostri copii sa stie inca de pe acum aceste lucruri? Dezvoltarea personala te ajuta pe tine sa cresti, dar te invata sa te ocupi si de cresterea copiilor. Poate unele notiuni le ai deja, dar dezvoltandu-te zi de zi vei pasi mereu catre next level. Oricare decizi ca e directia catre care vrei sa te indrepti.

Ingrijeste-te de cresterea copiilor si de dezvoltarea ta

Pe vremea cand eu eram copil, ai mei mi-au impus multe limite. Unele mai sanatoase decat altele, din punctul lor de vedere. A fost ok pentru vremea respectiva. Au facut ce au considerat ei ca e mai bine. Insa multe dintre „limitele” acelea mi-au taiat aripile spre anumite directii. Nu mi-am dat seama nici macar dupa ce am crescut. Credeam ca am devenit independenta din toate punctele de vedere. Cand, de fapt, inca actionez sub influenta acelor sugestii. Inca ma las ghidata uneori de credinte limitative care au stat multa vreme in subconstientul meu.

Invata-ti copiii sa Relationare/Interactionare

Spre exemplu, de la mamaia am capatat incapacitatea de a relationa cu oamenii in adevaratul sens al cuvantului. Am iubit-o si o iubesc si acum, oriunde ar fi in univers si sub ce forma. Si ii sunt profund recunoscatoare pentru tot ce a reprezentat pentru mine. Stiu ca a facut atat cat a putut ea, de la nivelul ei de cunoastere si constientizare. Insa, privind in urma cu mintea de acum, realizez ca pentru copiii mei eu vreau si pot acum mai mult. Imi doresc relationeze/ sa interactioneze cu usurinta cu oamenii.

„Nu radeti pe strada, ca sa se uite lumea la voi!”

Atunci cand eram in vacanta, inainte sa ne trimita la magazinul din sat sa cumparam paine ne facea un adevarat instructaj: Nu treceti pe langa oameni fara sa dati „buna ziua”! Vedeti-va de treaba voastra, mergeti pe trotuar, cu capul plecat! Luati ce va trebuie de la magazin si veniti acasa, fara sa zaboviti pe drum! Sa nu radeti pe strada, ca sa se uite lumea la voi! De unde poti trage concluzia ca e gresit sa razi. Nu poti rade oriunde, oricum. Te vede lumea. Ce va zice lumea?! Mamaia era genul de persoana care isi vedea de treaba ei. Si probabil asa fusese si ea crescuta.

Ne-am vazut de treaba noastra!

Perfect in regula pana aici. Doar ca dupa ce am mai crescut, de la un an la altul ne doream si noi sa interactionam cu alti copii. La oras aveam un stil de viata si niste reguli. In vacanta la sat alte reguli. Nu aveam voie sa mergem acolo unde se strangeau copiii. Era interzis sa ne alaturam gastilor care se jucau si radeau zgomotos. Trebuia sa stam in curte, sa ne vedem de treaba noastra. Si ieseam doar daca aveam ceva de cumparat sau de facut afara. Cum sa te plimbi haihui prin sat…

Aveam voie cel mult la vecina de langa casa noastra, la poarta. Dar nici macar acolo dupa lasarea intunericului. Iar din adolescenta imi amintesc de serile calduroase de primavara. In preajma Pastelui, eu cu sora si verisoara mea stateam in casa, iar verisorul si prietenului lui stateau pana tarziu pe drum. Radeau in hohote la poarta si stateau la aer pana spre miezul noptii. In vreme ce noi ii pandeam cu jind de la fereastra. Toate astea pentru ca „eram fete” si nu se cadea sa stam la poarta noaptea cu baietii… Iar tipul asta de comportament m-a urmarit… multa vreme prin viata.

Daca simti ca deranjezi, afla si tu de unde vine acest sentiment

Am devenit retinuta in relatia cu oamenii in general. Am interactionat cu oamenii doar atunci cand o impunea situatia. Cu alte cuvinte: mi-am vazut intr-adevar de treaba mea… Fiindca asa am fost programata din copilarie. Si nu m-a incurajat prea mult sa interactionez cu cei din jur nici modelul de educatie de acasa. Atunci cand eram copil, la mama veneau fel si fel de doamne sa le croiasca si ajusteze rochiile. Iar noi nu se cadea sa stam „gura casca” in fata lor. Era de preferat sa ne vedem de treaba noastra, in dormitor. Iar daca ne intersectam in vreun fel salutam respectuos si aveam grija sa nu deranjam. Si ce sa vezi?

Am trait multa vreme cu sentimentul acesta „sa nu deranjez” oamenii. Indiferent in ce situatie m-as fi aflat: ca era vorba de a suna sa fac o invitatie undeva; sa fac o vanzare; sau pur si simplu sa intru in biroul sefului / colegului sa intreb ceva… Tot timpul am avut o retinere. Ce eliberare am simtit in momentul in care am constientizat ce se intampla. Cand am realizat ca intreaga viata am actionat in conformitate cu programarea aceasta mentala. Programare pe care mi-am scris-o in copilarie si ale carei ramasite inca sunt in subconstientul meu… Dar e ceva ce trebuie sa schimb. Mentalitatea se schimba de la o generatie la alta. In consecinta si cresterea copiilor

Cresterea copiilor de la un nou nivel de constientizare, in fiecare zi

Iar acum realizez cat este de important sa nu repet aceleasi lucruri cu copiii mei. Zic lucruri, ci nu greseli, fiindca parintii, bunicii, toti cei dragi au facut ce au stiut mai bine in relatia cu noi. Si-au dat toata silinta ca sa ne ajute, sa ne fie bine. Si nu pot fi condamnati.

Pot doar sa analizez ce a functionat si ce nu a functionat din tot ceea ce am trait eu. Si sa schimb putin metoda in momentul in care le impun limite copiilor. Fiindca imi doresc sa invete sa comunice si sa stabileasca relatii inca de mici.

Apropo de comunicare, Recomand pe aceasta cale si cartea lui John Maxwell: Toti comunicam, dar putini stabilim relatii.

Invat in fiecare zi de la mentorii mei din Maxwell Leadership Certified Team, iar asta ma face extrem de bucuroasa si recunoscatoare pentru ca m-au primit in echipa lor. Detalii gasiti si la Despre mine.

Subsemnata (Catalina Tagarta) alaturi de Sorin Popa – presedintele MLCT Romania si Mirela Popa, Mark Cole – CEO of all John Maxwell’s Companies, Bianca Costea – mentorul meu din JMT pe culoarul de coaching, Marius Darie – mentor pe culoarul de Dezvoltarea Afacerii, Daniel Babes, Cristina Sorlea, Paula Ionescu, Andrei Gabor, Roddy Galbraith, Chris Robinson.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *