Viata cu 1 copil versus Viata cu 2 (sau mai multi)… La noi in casa a fost liniste aseara. O liniste la care am ravnit in ultima vreme, in momentele in care aveam de lucru si nu ma puteam concentra din cauza galagiei si certurilor celor 2 pusti, dar care ajunsese sa mi se para suparatoare odata ce am primit-o. L-am vazut pe S cu alti ochi. Ce copil cuminte am! Dumnezeule! Iar eu ma „trezesc” atat de des certandu-l, atragandu-i atentia din te miri ce motiv sau avand pretentii mult prea mari pentru cei 3 ani si jumatate pe care ii are.
Uneori e binevenita cate o pauza, chiar daca distanta doare
Aseara S. s-a jucat atat de frumos… A fost atat de linistit. Si nu m-a tras de pantaloni sa facem una sau alta, sa ma intrerupa din 2 in 2 minute cand ii povestesc ceva tatalui sau ori sa faca vreo criza de plans. Imi e atat de drag de el. Atat de mic, dar in acelasi timp atat de mare… Cand a crescut acest pui de om?! Acest pui de om este atat de intelept, de rabdator, de istet, de iubaret… Ma ia in brate si imi spune: „Mami, esti iubita mea in fiecare zi. Te iubesc mereu” sau „Esti mamica mia flumoasa. Te iubesc pana la cel si inapoi”.
Ma topesc dupa el. Aseara am avut timp sa il privesc mai mult. L-am analizat in timp ce se juca linistit si m-am bucurat pentru fiecare clipa in care am fost doar noi 2. Aveam nevoie de asta, si el la randul lui avea nevoie sa ma simta putin doar a lui, sa ma joc doar cu el, sa nu mai imparta jucarii si sa nu o imparta pe… mami. Acesta este sentimentul celor care au in casa zilnic doar 1 copil? E minunat sa ii poti darui puiului de om toata atentia ta. Sa se invarta totul doar in jurul lui si sa te joci numai asa cum vrea el. Ne-am bucurat un ceas, poate doua… Dar dupa ceva vreme linistea a inceput sa devina apasatoare.
Partenerul de joaca ideal
„De ce l-am lasat pe D. la bunica? Vreau sa mergem sa il luam. Imediat!”, mi-a spus. Nu imi venea sa cred ca, oricat de frumos ne-am fi jucat si cat de concentrati am fi fost, gandul lui zbura tot spre fratiorul mai mic. Ma intrebase de atatea ori: „Cand il lasam si pe D. la bunici si sa stea doar el cu noi cateva zile?” incat am crezut ca intr-adevar isi doreste asta. De fapt, cred ca isi dorea uneori putin mai multa atentie din partea noastra. Si sa se simta mai rasfatat. Dar nu sa il lasam pe D. de tot la bunici. Oriunde se duce prin casa, parca il cauta. Gaseste cate o jucarie care este a lui si intreaba iarasi de el, rugandu-ne sa numaram zilele pana cand vom merge sa il luam inapoi. Atat de dulce… si atat de trist in acelasi timp.
Casa noastra cu 2 copii e mereu cu susu-n jos. Cu greu mai punem totul la punct, si lucrurile stau pe pozitii pana ajung manutele mici in dreptul lor. Dar am invatat sa nu ma mai supar pentru asta. Sa ma gandesc mai mult la bucuria lor de a explora, de a descoperi lucrurile si de a invata sa le ordoneze la loc, atat cat pot face asta 2 copii mici.
Ma bucur cand se joaca frumos, chiar daca rastoarna cutiile cu jucarii pe covor imediat ce am terminat de aspirat.
Ma bucur chiar si atunci cand se cearta pe jucarii, pentru ca uneori si o cearta se poate dovedi constructiva.
Si e minunat cand ai cu cine sa te certi… Cred ca S. ar prefera acum sa fie cel mic acasa, sa ii dea toate jucariile lui, decat sa se joace singur sau doar cu noi. Ce partener de joaca poate fi mai potrivit decat cel de varsta ta?!
Mai multa distractie si implinire
Viata cu 1 copil versus Viata cu 2 este… nu as spune mai grea, fiindca e lesne de inteles. Dar este mai palpitanta, mai distractiva, ne implineste si ne dubleaza toate sentimentele pozitive pe care le putem trai ca parinti.
Asadar, ma bucur de aceste momente, rare, in care unul dintre copii este in deplasare. Si incerc sa profit la maximum de ele pentru a reusi sa imi pun lucrurile in ordine. Asta, ca sa lucrez mai mult si mai productiv, fara a fi distrasa de sunetul unei jucarii care se izbeste cu putere de perete sau de un corp mic si pufos care se catara pe mine in timp ce butonez grabita tastatura.
Rezolv acum ce am de facut, dar energia mi-o iau apoi tot de la ei… cand ii strang cu putere la piept, inchid ochii, le adulmec mirosul de copii mici si trag aer in piept, profund, fiind recunoscatoare Universului si lui Dumnezeu pentru ca m-a facut de 2 ori mai fericita decat as fi putut crede vreodata.
Timp petrecut cu copiii
E frumos, e minunat cand petreci timp pe rand cu copiii, sa aloci atentie doar cate unuia dintre ei, sa te poti conecta mai bine… iar cu putina organizare si sprijin din partea celor din jur poti face asta oricand. Dar nimic nu se compara cu satisfactia, cu fericirea si timpul petrecut cu amandoi odata. Nu pot descrie in cuvinte ce simt cand imi umplu bratele cu amandoi… E ceva divin, care imi da putere sa trec peste orice incercare. Asa ca, la intrebarea: Viata cu 1 copil versus Viata cu 2? voi raspunde mereu: 2 sau mai multi 🙂
Later edit:
De cand a crescut putin piticul nu au mai stat despartiti. Merg impreuna la bunici si stau tot impreuna acasa. Unul fara altul… nu se poate. Chiar si atunci cand D. este la cresa, daca e nevoie sa il iau pe S. mai devreme de la gradi ca sa mergem la medic, spre exemplu, intreaba de cel mic de un milion de ori.