„Te iubesc, mami. Am sa ma intorc”

Conecteaza-te si tu cu copilul tau!

Mi-a ramas in minte fetisoara lui mica. Avea o privire confuza, tintita catre fereasta dormitorului la care ma aflam. Altadata ar fi sarit in scaunel, sa fuga la bunica. Acum, insa, ii venea greu sa plece. Imi facea intruna cu manuta, imi trimitea pupici si ma privea. „Te iubesc, mami. Am sa ma intorc”, mi-a spus inainte sa urce in masina. M-a intrebat inca o data de ce nu pot merge cu el. Iar dupa ce i-am explicat l-am asigurat din nou de toata dragostea mea si am stabilit ca vom vorbi zilnic pe videocall.

Vorbiti deschis despre sentimente

Intamplarea mi se pare amuzanta pana la un anumit punct, amintindu-mi putin de episodul din Romeo si Julieta. Mai mult de atat insa, imi aminteste de mine cand eram mica. Toata copilaria am alergat intre mama si mamaia (bunica materna). As fi vrut sa stau cu amandoua in egala masura, le iubeam la fel de mult. Diferenta este insa ca… la vremea aceea, nu vorbea nimeni cu mine despre sentimentele pe care le aveam eu, sau cei din jur. Am crescut intr-un mediu in care toti adultii din jur erau preocupati de partea materiala. Faceau tot posibilul sa ne asigure necesarul unei cresteri sanatoase si armonioase, de la hrana, haine si camin pana la rechizitele si instrumentele necesare invatarii. Pe educatie se punea accent.

Insa nu si pe sentimente. Asa ca, de-a lungul timpului am strans multe frustrari si am creat si intretinut ani la rand rani emotionale. Care m-au urmarit pana in viata de adult. Mama ne-a iubit si ne iubeste in felul ei. Dar nu ne spunea asta niciodata mie sau surorii mele…

Echilibrul emotional e vital

Facea insa eforturi uriase ca sa ne fie bine, sa aiba ce sa ne puna pe masa. Si uneori avea tendinta sa ne aminteasca faptul ca se „sacrifica” pentru noi. Iar asta nu ne facea deloc sa ne simtim confortabil… Insa nu am judecat-o pentru asta. Cu siguranta acesta este modelul pe care l-a preluat si ea, la randul ei. Fiind copil orfan de tata de la o varsta frageda, si-a vazut mama muncind din greu ca sa ii creasca pe ea si pe fratele ei.

Mamaia nu era nici ea o persoana prea deschisa. Era extrem de muncitoare si stiam ca ma iubeste mult, dar nu vorbea despre sentimentele ei. Crescand cu acest tipar in familie, mi-a fost foarte greu sa imi deschid inima si sa incep sa vorbesc despre sentimentele mele. Si nu a fost usor. Nici nu s-a intamplat peste noapte. A fost nevoie de multi ani de lucru cu mine.

La unele constientizari am ajuns singura. La altele cu ajutorul ghidarii. Iar un alt lucru pe care il pot spune cu mana pe inima este urmatorul: echilibrul emotional este vital. Acesta sta si la baza sanatatii noastre, are influenta si in parcursul vietii, in deciziile pe care le luam sau nu le luam, e o discutie foarte lunga…

Conecteaza-te cu copilul tau!

Revenind la scumpul meu baiat mare, care este in excursie la bunica, ma bucur ca este deschis sa comunice cu noi. Desi e destul de retinut cu cei din jur (aici mai avem de lucru, dar le luam usor-usor). L-am incurajat de mic sa ne spuna ce gandeste, sa ii cerem parerea. Si ma straduiesc sa nu ma supar atunci cand, intr-un acces de furie, imi spune verde in fata cate ceva care ma lasa masca. Fiindca eu l-am invatat sa scoata afara tot ce simte, indiferent ca imi face sau nu placere ce aud. Stiu ca asta il face sa se simta mai bine. Si ca de multe ori problema este la mine.

Eu sunt adultul si trebuie sa gestionez mai bine lucrurile. La varsta lui e usor sa se lase influentat sau sa isi gaseasca modele in orice trecator. Dar eu stiu ca repetitia e mama invataturii. Asa ca mizez pe asta. Si pe exemplul personal. Si sper sa fie totul bine.

La fel va doresc si voua!

Sa auzim de bine!

1 comentariu

  1. I need to to thank you for this good read!! I certainly loved every bit of it. Ive got you book marked to check out new things you postÖ

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *