Antibiotice, laringita, ping-pong cu virozele

Suntem in a treia saptamana de raceala, pe care o pasam de la mic la mare si invers. Muci am avut aproape tot sezonul rece. Iar fix in prima noapte cand am plecat in excursia de care vorbeam in articolul trecut, piciul a facut laringita. Am facut noapte alba eu, la mii de kilometri distanta. Si desigur bunica, ce l-a vegheat sarmana cu sufletul la gura. Noroc ca am fost prevazatoare si ii lasasem si datele de contact de la cabinetul medical.

Dar ca sa fie treaba si mai interesanta, nu a gasit-o la cabinet pe doctora copilului. Asa ca l-a consultat o alta, care i-a prescris antibiotic, pentru a 2-a oara in luna respectiva. Bunica a omis sa ii spuna ca primise si in urma cu doua saptamani si ceva, pentru rotavirus si campylobacter. Iar doctora a preferat sa procedeze astfel tinand cont de faptul ca parintii nu sunt acasa. In fine…, am trecut si peste povestea cu antibioticul, important era sa fie bine copilul.

Ne-am intors bine-mersi, iar la cateva zile a inceput baietelul cel mare sa dea semne de raceala. A evoluat si el spre laringita. “Pare putin rosu in gat, dar nu e grav“, ne-a zis doctora dupa ce am fugit cu el la cabinet. Asa ca mi-a recomandat sa il tratez acasa. Cu sirop naturist pentru tuse, puf-uri pentru gat, picaturi pentru nas, chestii uzuale. Doar ca “minunea” nu a tinut prea mult.

“Buba” a explodat ca de obicei pe weekend.

Intr-o noapte s-a trezit plangand ca il doare tare urechea. Aveam in casa picaturi auriculare, pentru urgente de acest gen, asa ca le-am folosit.

Dimineata urmatoare s-a trezit cu ochiul lipit. Fuga la farmacie pentru picaturile pe care le luam de obicei pentru ochi. Am fost de atatea ori cu ei la camera de garda pentru chestii de genul acesta, incat am invatat tratamentele pe de rost.

Am “scutit-o” astfel pe doctora de deranj in weekend. Insa luni la prima ora ne-am auzit la telefon si mi-a confirmat ca e ok cum am procedat si m-a mai ghidat putin in continuare. Acestea fiind spuse, nu am mai insistat sa merg la consult cu el…

Dar lucrurile nu pareau sa mearga in directia potrivita.

Din contra, m-am trezit din nou cu piticul cu nasucul infundat. In plus a fost foarte agitat dimineata, a stat numai cu mainile in gurita. Iar peste zi au inceput sa ii curga mucii in gura, la propriu. Si, uite-asa, dam din nou cu picaturi in stanga si in dreapta, vorba copilului: “Mami, dar tu chiar in toate gaurelele imi pui picaturi?!“. Asta in conditiile in care, recunosc, mie personal nu imi e foarte clar ce tratam.

In opinia doctorei toate sunt viroze si primesc cam acelasi tratament.

Iar eu inghit singura frustrare, facand pe mama si pe doctorul fara studii deopotriva, 24 din 24 ore, intrucat taticul din dotare este in deplasare toata saptamana.

Iar copiii sunt foarte binedispusi si dornici de topait ziua. Iar la ceas de seara devin din nou agitati si bazaie din absolut orice motiv, din cauza bolii.

In perioada asta incarcata, refugiul meu este studiul. In momentele de liniste, seara tarziu, sunt super entuziasmata de modulele de Mastermind si Coaching de pe platforma Maxwell Leadership . Si imi iau putere din energia pe care am primit-o de la cei din jur, cu care am impartasit bucuria aparitiei primei mele carti: Erik si viata fara gluten la 3 ani.

E greu cu racelile, dar odata si odata trec ele. Iar cand vom fi bine trebuie sa ne uitam cu mandrie in urma. Haideti sa nu stam pe loc!

Daca ar fi sa va dau azi un sfat, acesta este:

Invatati zi de zi, ca sa fiti maine cu un pas mai inainte!

Si, in ciuda experientei mele cu cei mici, nu luati totul ca atare. Si nici tratament dupa ureche. Consultul la medic este sfant. Chiar daca uneori ne ferim sa ne prezentam la Camera de Garda ca nu cumva sa mergem acolo cu o problema si sa plecam acasa cu 3 mai mici. Glumesc, dar stiti voi prea bine la ce ma refer.

PONT! In Bucuresti cel mai aglomerat (dintre locurile unde ne-am prezentat noi) mi se pare la Grigore Alecsandrescu. Si cel mai ok la IOMC sau INSMC (Alecsandrescu Rusescu). Aici i-au si depistat Celiachia baietelului meu cel mare si le sunt profund recunoscatoare medicilor atenti si dedicati de acolo.

Asadar, mergeti la medic ori de cate ori situatia o impune!

Sa aveti o zi productiva si sa auzim de bine!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *