Anul trecut pe vremea aceasta ne pregateam sa te cunoastem. Vremea era mai prietenoasa, mai stabila, desi caldura este acum la fel de coplesitoare ca atunci. Coplesitoare ca si emotiile pe care le simt. 1 an? Cand a trecut 1 an intreg? Parca ieri te tineam micut si fragil in bratele-mi tremurande. Acum te smucesti in toate directiile si vrei sa fugi la joaca. Iti sclipesc ochisorii dupa mingii si masinute, rasfoiesti carticelele precum un baiat mare si razi din tot sufletul tau de copil inocent.
Te-am prins. Ai fugit din nou de langa mine pentru o clipa si te-ai catarat pe pat cu o viteza fantastica. Razi strengareste, bucuros de fapta ta si ca te-am gasit. Iar eu trag aer in piept si ma indrept catre tine cu pasi mici, plutind prin camera si fixandu-ti privirea, sa nu cumva sa iti vina ideea sa te ridici in picioruse si sa cazi. Iti place sa te cateri peste tot. Il imiti pe S in tot ce face, esti ca o raza de soare care ne incalzeste sufletele, iar prezenta ta imi aminteste de fiecare data ca Dumnezeu aseaza lucrurile cum si cand considera ca e mai bine pentru noi. Doar ca noi suntem prea prinsi sa ne bucuram de toate. As vrea sa petrec mai mult timp cu voi, ci nu pe langa voi. Timp de calitate, unde sa ne jucam, sa citim, sa povestim… Tu esti inca mic si nu stii sa iti ceri drepturile, dar S simte deja cat suntem de prinsi si a invatat sa isi ceara drepturile. El stie sa spuna: Mami, hai sa ne jucam! Si imi place sa facem asta impreuna. Chiar daca de multe ori sunt cu ochii pe ceas, fiindca am o multime de facut… Dar va promit solemn, dragii mei, ca am sa fac tot posibilul sa va ofer cel putin o portie zdravana de joaca pe zi. Fiindca vreau sa ne conectam unii la altii. Fiindca la finalul zilei raman cu zambetele voastre intiparite in minte. Fiindca treaba nu se termina niciodata. Fiindca vreau sa fiu cea mai buna varianta a mea de mama. Fiindca va iubesc si faptul ca suntem aici azi, toti, e un semn ca trebuie sa FIM. Si sa cream impreuna amintiri frumoase, din care sa va hraniti si voi sufletele acum si mai tarziu.
Dragii mamei, bucurati-va de viata! Traiti in primul rand clipa si pentru voi! Toate raspunsurile se afla in voi. NU ma lasati sa va modelez. Nici macar pe mine! Nu! Mintea rationala ma face de multe ori sa va tai aripile care isi iau avant, dar nu vreau sa fac asta. Vreau sa traiti frumos, da. Sa respectati legi. Sa nu raniti sentimentele oamenilor. Sa fiti buni. Sa faceti ce trebuie, cum se zice. Dar totul cu masura. Cu masura in care nu uitati de voi, de emotiile si sentimentele voastre, de principiile sanatoase de viata si de credinta in Dumnezeu. Puneti mana pe piept, in orice moment al vietii voastre, si aflati acolo toate raspunsurile pe care le cautati. Voi, simplul fapt de a exista, acesta este singurul adevar. Bucurati-va de fiecare clipa si nu pierdeti timpul pentru nimic in lume!
1 an? Eu nu stiu cand a trecut. Pur si simplu nu stiu. Imi amintesc doar ca am schimbat zi si noapte scutece, v-am sters mucii si v-am chinuit cu picaturi pentru nas si urechi. Pe masura ce ma gandesc, imi vin in minte fel si fel de scene in care v-am alergat la propriu prin casa sa va imbrac pentru a iesi afara. Il aud pe S urland incontinuu, din orice, dar nici macar plansul lui nu mai e asa puternic in mintea mea. Fiindca mai tare va aud razand. Si am pastrat in minte, pentru acest prim an al nostru impreuna, imaginea voastra imbratisati, seara, inainte de culcare: „Sa ne iubim si noi ca bibilicii”, zice S. Te ia in brate, te smotoceste pe toate partile. Eu si tati incercam sa te salvam din incolaceala de brate, iar tu razi cu gura pana la urechi si te duci din nou peste el. Cat esti de mic, pui de om, si iti place si tie sa te joci. Radem toti 4 cu pofta, trasnpirati de atata lupta, si ne pregatim de somn. Iau cu voi la culcare poza in care va imbratisati si va aud inca razand zgomotos. Oricat ar fi de greu si obositor in alte momente mai tensionate, asta este adevarata fericire pentru mine si nu as schimba pentru nimic in lume ceea ce am sau ce sunt.