Pe vremea cand avea S. 1 an si 5 luni ne plimbam fara griji prin Bruges. Eu impingeam greoi caruciorul pe piatra cubica de pe stradutele pline de viata si imi faceam mereu planuri referitor la ce aveam sa vizitez a doua zi. Aveam un interval de aproape 2 ore in care el dormea in carut, la aer, si puteam sa hoinaresc linistita. Acum, cand face D. 1 an si 5 luni, doar vremea este la fel, mohorata. Caci vremurile s-au schimbat. Acum ne deplasam mai greu, ne invartim in jurul casei si parca nu mai am nici entuziasmul de atunci, referitor la plimbari. Desigur, asta si din cauza Pandemiei.
Problema nu este la copil. Doamne-fereste! Doar ca intre timp s-a schimbat stilul de viata, din toate punctele de vedere. Iar cand am putin timp mi-as dori sa imi clatesc ochii, dar inainte de toate simt nevoia sa imi hranesc sufletul, sa imi golesc mintea si sa-mi odihnesc corpul. Nu conteaza ordinea, ci doar satisfacerea nevoilor. Fiindca asta ma incarca apoi cu energia necesara pentru a-mi creste copiii, pentru a fi prezenta aici pentru ei, zi si noapte, pentru a imi gasi calea si a face zilnic pasi mici catre cea mai buna versiune a mea, pe toate planurile.
Acum, cand face D. 1 an si 5 luni, nu am vizitat niciun obiectiv (turistic). Desi am fost in excursii de curand. Dar am pe agenda multe obiective de atins. Le-am identificat cu greu si am mult de lucru pentru a le atinge. Mi-a luat toata perioada asta doar ca sa ajung sa le notez, sa le numesc. Si acesta este doar inceputul.
Imi vine in minte tot timpul o colega de munca, femeie de afaceri, de succes, care lucra desi avea copiii foarte mici. Nu stiu exact cu cine ii lasa acasa, dar ea era la birou desi ei aveau doar cateva luni. Isi reluase activitatea imediat, pentru ca avea proiecte pe care nu le putea amana. Si ma intrebam atunci cum poate o mama sa faca asa ceva?! Cum sa iti lasi copiii si sa pleci? Ce nu puteam eu intelege atunci era ca ea nu plecase de tot. Ea era cu ei in cea mai mare parte a timpului. De fapt, in cea mai importanta parte a timpului, anume aceea in care petrecea cu ei timp de calitate. Fiindca degeaba stai cu copilul 24 de ore din 24, daca nu te joci efectiv cu el nici macar 1 ora pe zi. El te vede LANGA el, dar te vede intinzand rufe, tocand morcovi sau trimitand e-mailuri, SI nu isi va aminti de tine jucandu-te CU el. Asa ca mai bine pleaca! Mergi si rezolva-ti treburile, apoi vino inapoi cu mintea limpede si pregatita pentru o portie de joaca memorabila. Tu implinita ca ai facut ce trebuia, copilul fericit ca are parte de compania ta 100%. Asta era ceea ce ignoram eu! Dar Slava Domnului ca am aflat la timp! Si ca ai mei copii sunt inca mici, asa ca am timp destul sa ne cream momente memorabile impreuna!