„E indispus ca ii iese o masea. Valeu are un muc. Tragedie… s-a julit la genunchi”. La primul copil, orice achizitie sau intamplare este un adevarat eveniment. Parintii sunt atat de prinsi cu tot ce se intampla, incat nimic nu mai pare sa aiba importanta in jurul lor. Isi canalizeaza toata energia in jurul bebelusului, incercand sa il binedispunsa, sa il ajute si sa-l protejeze. Odata cu nasterea celui de-al doilea copil, lucrurile o iau putin razna. Din toate punctele de vedere. Pe de o parte, parintii sunt beti de fericire. De cealalta parte, sunt rupti de somn, incarcati de griji si stresati sa faca totul cat mai bine. Vestea buna e cand sunt toti sanatosi. Vestea mai putin buna este ca: de-acum timpul se imparte la 4 si nimic nu va mai fi cum a fost.
Va fi mai bine? Va fi mai rau? Depinde din ce unghi priviti lucrurile.
- Parintii vor fi mai fericiti si impliniti ca niciodata. Acelasi lucru e valabil si pentru nivelul de oboseala. Din pacate, aceasta nu trece prea curand. Dar vestea buna e ca va veti obisnui repede. Nici nu aveti incotro, la cate provocari va asteapta.
- Copilul mare se va simti uneori dat la o parte, alteori rasfatat, iar mai tot timpul va incerca sa se compare cu cel mic si sa se comporte ca el.
- Copilul mic va lua totul ca atare, fiindca e singura situatie pe care o stie, singura lui realitate. Asa ca va fi plasat intre mama si tata, in functie de disponibilitate, necesitati si starea celui mai mare. Avantajul e ca, in general, cel de-al doilea bebe e mai cuminte – cel putin asa se spune, iar la noi zicala asta s-a confirmat. Asa ca veti avea timp sa va adunati gandurile din cand in cand si sa petreceti si timp de calitate in 4.
Ceea ce spun poate parea dur pentru parintii care sunt in asteptarea celui de al doilea pui de om. Dar nu aveti de ce sa va speriati. Pregatiti-va pentru portii duble de iubire, de zambete si imbratisari. La urma urmei, la finalul zilei cam asta conteaza.
Vor fi insa si zile in care veti primi, tot la dublu: refuzuri, tipete, jucarii stricate si oale sparte?! Sigur ca vor fi. Insa secretul pentru a trece cu bine peste toate acestea este sa trageti aer adanc in piept si sa fiti atenti la tot ce faceti si ce spuneti. De acum, sunteti exemplu pentru doi. In plus, cel mare isi va exercita si el „puterile” asupra micutului, in timpul jocului impreuna. Daca nu respecta regulile lui si ii ia jucariile, il va certa si il va pune la colt intocmai ca un parinte manios. In schimb, cel mic il copiaza pe fratele sau pe sora mai mare in tot ce face. Avantajul este ca invata foarte multe lucruri pe cont propriu: cum ar fi sa se joace cu trenulete, sa construiasca lego, sa manance singur sau sa ceara la baie. Insa copiaza si comportamente mai putin indicate, cum ar fi: cataratul pe scaune, desfacutul dopurilor, scoaterea bateriilor de la jucarii, topaitul in pat, pornirea robinetelor sau imitarea unui plans prefacut. Uneori, „copia” este chiar simpatica, fiindca vine imediat in urma celui mare si ne smulge imediat un zambet sau ne face sa scoatem telefonul, sa ii pozam. Alteori, insa, nu stii pe care sa iei primul la rost.
Pentru ca zilele acestea a atins apogeul imitatiei, Dodosel cel mititel a primit porecla „Copia” de la matusa lui. De ce? Pai scrie si el cu carioci ca S. (nemaivorbind de pereti colorati si carti pictate), lipeste frunze pentru gradi, sare in pat, butoneaza telefonul, smulge jucarii, bate toba la oalele din bucatarie, aranjeaza rufele in dulap si cotrobaie prin sertare, descuie usi si musca. Saracutul, atat a indurat, incat acum ca a copiat gestul nu stiu daca sa ma bucur ca a invatat sa se apere si el sau sa plang ca acum trebuie sa dezvat doi de asa comportament urat…