Zilnic fac poze cu telefonul. Mai luam si camera foto din cand si cand, dar cea mai vie si dulce fotografie e la mine in gand. Azi te-am pozat in picioare, cum te tineai de patut. Erai in pijamaua cu broscute, atat de micut. Te-ai ridicat usurel dupa gratii, arata filmul, apoi te tineai cu o mana si frumos ai zambit. In minte mi-a ramas intiparit.
Ce facem oare cu miile de fotografii? Le tinem intr-un sertar si am sa ti le-arat cand la mine in vizita ai sa vii, cu ale tale fiice sau ai tai fii. Dar daca se sterg sau le pierdem, atunci cum iti mai arat cum erai tu pe acum?! Asa ca azi te-am pozat, iar si iar, si am notat si ziua in calendar. Am sa iti povestesc cu detalii cand cresti, tot ce doresti.
In inima mamei raman amintiri fel si fel, chiar daca nu poarta o poza si fizic, in portofel. Ca-s mici sau mai mari, mama isi poarta copiii cu ea, si amintirea din gand nimeni nu i-o poate lua. E singura pe care o va duce atunci cand din lume va pleca, doar cu un rand de haine si in fata cu o cruce din lemn, mare, grea.