„Cand am sa ma fac eu mare si tu mica am sa iti fac si eu la fel„, mi-a zis baiatul meu zilele trecute. Si initial am zambit. Ce perle scot uneori copiii, m-am gandit. Era suparat ca ii luasem jucariile. Am strans tot ce am gasit in cale. Am umplut 2 plase mari si le-am depozitat pe balcon. Era a treia oara cand faceam asta, cu alte si alte jucarii. S-a suparat ca ramanea fara ultimele, la care tinea cel mai mult. Probabil a crezut ca glumesc cand l-am tot avertizat ca daca nu le pune la locul lor, ramane fara ele. „Ce mama cruda sunt. Sa imi pun copilul de aproape 3 ani si jumatate la treaba!”, parca il aud pe sotul meu glumind.
Copiii stiu tot. Din prima zi
Cand ar trebui sa inceapa, mai exact, responsabilizarea unui copil? Imi amintesc de vorbele unei doctore, careia ma plangeam in urma cu vreo 3 ani ca adoarme copilul numai in brate. Parc-o aud si acum spunandu-mi: „Prea tarziu. Copiii stiu tot. Din prima zi. E invatat deja de mult, nu de ieri de azi„. Asa si cu treaba asta. Nu cred ca trebuie sa astept sa faca 5, 7 sau 10 ani ca sa isi pusa sosetele murdare la cosul de rufe sau sa isi stranga jucariile pe care el le imprastie . Cu o viteza cu care eu nu reusesc sa le strang. L-am invatat sa procedeze asa de mic, insa acum suntem la faza in care il invatam si pe fratiorul sau sa stranga jucarii. Si cum mai avem de lucru cu piticul la capitolul acesta, S. s-a gandit sa se alieze amandoi impotriva mea, in loc sa ii arate cum se strang, asa cum l-am rugat. Astfel ca, dupa: „Cand am sa ma fac eu mare si tu mica am sa iti fac si eu la fel„, m-am trezit si cu: „Daca ne mai certi, nu mai facem nici noi ce vreti voi!„
Fiecare trebuie sa aiba grija de jucariile lui
Pardon, mon amour!, scuze ca m-am purtat asa urat cu voi. Am sa imi bag mintile in cap si imi voi revizui comportamentul. Nu de alta, dar cine stie ce idee iti mai vine si ce pedeapsa vrei sa ne aplici. Pana atunci, insa, te astept sa te linistesti ca sa avem o conversatie serioasa despre:
- ce te rog sa faci nu e pentru ca VREAU eu, ci pentru ca trebuie, se impune, e necesar. Traim intr-o societate si ne ghidam dupa niste reguli, dupa un program etc. La fel si acasa, fiecare familie are regulile ei, care trebuie respectate.
- sa fim responsabili si atenti cand facem alegeri! Daca iesi afara cu bicicleta si la intoarcerea acasa ai chef sa te cocoti pe carut, nu te astepta sa ti-o car eu. Am asteptarea asta de la tine doar cand iti explic de la inceput cum stau lucrurile. Nu pot sa imping un carucior cu 2 copii si sa car si o bicicleta mare la subsoara.
- fiecare trebuie sa aiba grija de jucariile lui. Daca iei afara un obiect, ai grija sa nu te intorci acasa fara el. Eu sunt acolo, te urmaresc, dar va veni o vreme in care vei iesi singur, si nu trebuie sa iti uiti jucaria pe prima banca din parc.
- ma bucur ca prinzi lucrurile din zbor si ca faci asocieri. E remarcabil pentru varsta ta. Probabil ne-ai auzit spunand, la suparare: „Cand ai sa vrei si tu ceva de la noi…, vom proceda si noi la fel”. Nu stiu daca am procedat corect punand problema asa. Data viitoare promit ca vom fi mai atenti, desi cand faceti cate o traznaie nu cred ca mai gandim nici noi limpede, si recunosc ca ai fost simpatic cand mi-ai zis ca „voi fi mica”. M-am si imaginat micuta si vulnerabila in fata ta, care ma priveai de sus si te razbunai pentru toti biscuitii pe care nu ti i-am dat fix cand mi i-ai cerut, adica la orice ora din zi si din noapte.
- te iubesc orice ai face si ai spune, poti sa te aliezi cu toata familia si cu tot cartierul, nu doar cu fratele tau mai mic.