Personal, nu stiu daca imi mai amintesc ceva clar de la varsta de 3 ani. Am niste amintiri, vagi, de la tara. La vremea aceea stateam mai mult cu mamaia. Imi amintesc o femeie de statura mica in comparatie cu mama si ceilalti adulti din jur. Cu o piele maslinie, pe care am mostenit-o si am transmis-o si copiilor, mici gropite in obraji, basma pe cap si o mica strungareata intre dintii de sus. Mi-a ramas in minte zambetul ei cu strungareata, imortalizat intr-o poza. Din viata de zi cu zi mi-o amintesc mai bine mai tarziu, cand am mai crescut. Adevarul este ca, evenimentele de la care am poze s-au pastrat mult mai bine, amintirile creionandu-se mai accentuat in jurul lor. De aceea sunt de parere ca voi, copiii din prezent, aveti sansa sa pastrati vii mult mai multe amintiri, datorita pozelor.
Spre exemplu, din amintirile fara poze, cu mama, imi sunt clare doar vreo 2-3: eram odata la tara, la poarta casei unde am copilarit. Am zarit-o pe mama pe ulita si am fugit spre ea, sa o imbratisez. Avea un aer proaspat, de oras, era imbracata elegant si imi adusese o papusa. Nu stiu ce s-a intamplat cu papusa mai tarziu, nu imi amintesc sa ma fi jucat cu ea prea mult. Altadata plecam impreuna spre Bucuresti. Ea era imbracata in pardesiul crem, cu cordon la spate, si avea o geanta eleganta, pe care o purtam eu. Imi rasuna si acum in minte sunetul facut pe sosea de tocurile pantofilor ei. Purta una din multele perechi colorate pe care le avea la vremea aceea si pe care imi amintesc ca imi placea sa le probez si eu prin casa. Dar deja la amintirea astea aveam peste 5 ani jumatate, cred.
Asadar, de la mine putine amintiri din perioada frageda a copilariei.
Ce ti-ai putea aminti tu, peste ani?
- la fix 3 ani si 3 luni te aflai in vacanta la bunici. Ati mers impreuna de la tara la oras. Ai vizitat-o pe mamaia, ati mers la locul de joaca si la padure. Cand te-ai trezit la pranz ai mancat 3 castroane cu orez cu lapte, iar seara ai mai mers o tura la mamaia, care ti-a facut cococi fara gluten, fiindca nu au gasit paine Gluten free in tot orasul. Am vorbit pe video de cateva ori si ai cerut sa il vezi pe D si pe tati. Ti-e dor de noi, iar sentimentul este reciproc, asa ca maine ne vedem neaparat. E prea multa liniste in casa fara tine.
- esti un copil minunat. Iti plac locurile de joaca, iar acasa ai jucarii preferate. Calutul „Ciufi” este una dintre ele. M-ai rugat sa am grija de el, cat esti plecat, sa nu il muste pe D. Si de excavator sa am grija, si de masinute. Stai linistit, ca nu pune mana pe nimic, cum l-ai rugat! Nici nu sare la tine in pat, pe lenjeria mov cu pisicute… Iar daca, din greseala, nu reusim sa ne tinem de cuvant, ne ierti tu, suflet bun, caci ai dreptate: „Mai greseste omul”. Parca asa spuneai mai deunazi, nu?
- sa mai tii minte si ca te iubim, toti, si ca ne luminezi zilele chiar si atunci cand faci cate o prostioara si ne „suparam”. Te iubim indiferent de ce faci sau vei face vreodata!