Atenție: un copil prea cuminte poate deveni un adult cu stima de sine scăzută!
Auziți persoanele din jur spunând că ai lor copii nu le ascultă sau sunteți chiar voi în situația aceasta? Adesea, părinților le e mai la îndemână să creadă că e ceva în neregulă cu copiii. Își spun că nu știu cum să mai procedeze cu ei și caută răspunsuri uitându-se la alți părinți din jurul lor. Alții se simt efectiv depășiți de situație. Și sfârșesc prin a le face toate poftele celor mici, doar să aibă parte de puțină liniște. Dacă vă sună cunoscut acest scenariu, vă provoc să vă gândiți la următorul lucru. Cum ar fi să mutați atenția pentru câteva clipe de pe voi asupra copiilor?!
Lăsați-i să exploreze
Întrebați-vă: ce își doresc cu adevărat micuții? Oare ce nevoi nesatisfăcute au, dacă se comportă într-un fel anume în ciuda rugăminților voastre arzătoare de ″a fi cuminți″? Până la urmă, dacă ar fi să răspundeți la întrebarea ″Ce înseamnă să fie cuminte un copil?″ ce vă trece prin minte prima oară?
Dacă răspunsul este ceva de genul:
″să stea liniștit în colțul lui″,
″să nu deranjeze lucrurile prin casă″,
″să meargă drept pe stradă″,
″să nu ceară nimic din magazine″,
″să tacă atunci când vorbesc adulții și să își vadă de treaba lui″…
… am o provocare pentru voi.
Cum credeți că îi poate afecta stima de sine, satisfacerea curiozității sau nevoia de socializare acest tip de comportament? Spre exemplu, când cotrobăie prin sertare copiii își satisfac nevoia de curiozitate. Asta nu înseamnă că pot strica lucruri, că au voie să le ia de la locul lor și să nu le mai pună la loc. Însă e bine să fie lăsați să exploreze. Într-o astfel de situație le puteți pune limite. Le explicați clar că se pot uita, pot analiza, dar trebuie să respecte obiectele celorlalți. Așa cum lor nu le-ar plăcea să le dispară jucăriile din dulap, tot la fel nu le place nici adulților să le rătăcească obiectele.
Aveți grijă să nu le afectați stima de sine
Când vorbiți cu cineva și cei mici vă întrerup, spre exemplu, sunt mai multe situații posibile:
- fie cei mici au nevoie de conectare,
- fie sunt curioși să afle ceva nou legat de subiectul discuției voastre…
- … sau nu neapărat.
Iar un copil care este bruscat mereu și criticat că a deranjat, pe viitor nu va mai îndrăzni să ia cuvântul. Va socializa greu și în unele cazuri se poate automarginaliza. Îi poate scădea stima de sine. Pot fi afectate relațiile cu cei din jur…
Satisfacerea nevoii de control a unui copil poate fi o provocare. Dar este important să găsim modalități prin care copilul să poată avea o anumită autonomie și control în anumite aspecte ale vieții. Asta… în timp ce se respectă în continuare regulile și limitele stabilite de către părinți.
Iată câteva strategii pe care le puteți încerca:
- oferiți opțiuni – permiteți copilului să aleagă ce să mănânce la cină sau ce joc să joace;
- încurajați-i să-și exprime opinia – ascultați ce au de spus, iar ei se vor simți înțeleși și respectați;
- oferiți-le responsabilități – permiteți-le să își aleagă propriile haine sau să ajute la pregătirea mesei. Asta le poate oferi un sentiment de importanță și de control în anumite aspecte ale vieții lor;
- stabiliți limite clare – după stabilire, acestea sunt comunicate în mod clar copilului. Aceasta îi ajută să înțeleagă că există anumite lucruri care nu pot fi controlate, dar care le oferă siguranță;
- fiți consecvenți – nu aplicați o regulă sau limită o zi da și două nu. Acest lucru le oferă copiilor un sentiment de siguranță și de încredere în ceea ce privește mediul în care trăiesc.
Echilibru între autonomie și control
Încercați să găsiți un echilibru între oferirea de autonomie și control, precum și stabilirea de limite clare și respectarea regulilor! Cu răbdare, încurajare și consecvență, vă puteți ajuta copiii să se dezvolte într-un mod sănătos și echilibrat. Nu uitați, nu e obligatoriu, dar în cele mai multe cazuri un copil prea cuminte poate deveni un adult cu stima de sine scăzută! Așa că… mare atenție la cum vă purtați cu cei mici.
Din dorința de a își ușura existența, mulți părinți preferă ca ai lor copii să fie ″cuminți″ acum, dar nu se gândesc la consecințele pe termen lung. Așadar, sper că vă e mai clar acum ce e nevoie să faceți data viitoare când aveți de-a face cu un episod de revoltă din partea celui mic. Sau când acesta ″refuză″ să vă asculte. Înainte de a trage orice concluzie asigurați-vă că adoptați un comportament care să vă ajute să creșteți un copil echilibrat emotional.
Sfaturi concrete de care puteți ține cont
Analizați situația! Încercați să identificați ce anume determină comportamentul copilului și cum puteți aborda situația într-un mod constructiv. Puteți lua în considerare:
- vârsta copilului,
- nevoia de control asupra vieții lor,
- lipsa motivației,
- stresul sau anxietatea,
- nevoia de atenție,
- mediul în care se află și
- alți factori care ar putea influența comportamentul lui.
Fiți clar și consecvent în comunicarea cu copilul! Folosiți un ton calm și ferm, evitând tonul agresiv sau critic. Încercați să exprimați așteptările într-un mod clar și concis.
Creați un program stabil! Copiii au nevoie de rutină și de un program stabil. Așadar, încercați să vă organizați activitățile zilnice într-un mod stabil și coerent. Astfel copilul va ști la ce să se aștepte într-un moment al zilei sau într-o situație anume și să își poată gestiona comportamentul în consecință.
Oferiți opțiuni! Copiii pot să se simtă mai motivați și implicați în procesul de luare a deciziilor atunci când li se oferă opțiuni. Încercați să le oferiți copiilor opțiuni limitate și să îi lăsați să aleagă dintr-un set de lucruri/sarcini prestabilite.
Evitați pedepsele
Evitați pedepsele! Pedepsele pot avea efecte negative asupra dezvoltării copilului. Încercați să folosiți o abordare pozitivă și să încurajezi comportamentul dorit, în loc să pedepsiți comportamentul negativ.
Învățați să vă controlați voi emoțiile! Copiii pot să reacționeze la emoțiile părinților lor. Așadar, faceți tot posibilul ca să vă controlați emoțiile în situațiile tensionate și să comunicați cu calm și claritate.
Concentrați-vă pe momentele pozitive și lăudați-i când au o reușită. În acest fel, le oferiți un sentiment de încredere și de apreciere. În schimb, când nu reușesc să facă ceva nu scoateți în evidență acest lucru! Ci puneți accent pe felul în care s-au simțit când au făcut acțiunea respectivă. Căutați împreună provocările de care s-au lovit. Analizați ce a funcționat bine și ce a mers mai puțin bine. Aflați ce anume au învățat cu această ocazie și ce ar ajutați-i să conștientizeze ce ar putea face mai bine data viitoare când vor avea ocazia! Dacă îi criticați din start sau îi faceți să se gândească negativ la experiența respectivă nu doar că se vor simți prost, dar le va scădea și încrederea în ei.
Este important să vă acordați timp pentru a vă concentra pe nevoile și comportamentul copilului și să încercați să abordați situația într-un mod constructiv și pozitiv.
Stabiliți limite clare și respectați-le
Unii părinți se blochează când vine vorba de respectarea limitelor stabilite. În primul rând e bine să vă fie foarte clar vouă de ce puneți anumite limite, care este importanța lor.
Odată clarificat acest aspect, comunicați-le în mod clar copiilor! Transmiteți mesajul într-un mod calm și coerent, cu ceva timp înainte de implementarea lor.
Și repetați regulile ori de câte ori aveți ocazia. Astfel, vă veți asigura că în momentul în care o limită este încălcată copiii sunt conștienți de greșeala făcută. În plus, ei cunosc foarte bine și consecințele faptelor lor.
Este important însă să nu exagerați cu pedepsele și să oferiți în schimb mai multe oportunități pentru a-și corecta comportamentul.
Cum am spus, discutați cu copilul pentru a identifica motivele pentru care nu respectă limitele și încercați să găsiți soluții împreună. Acest lucru poate ajuta la construirea încrederii în sine și la îmbunătățirea comunicării între părinte și copil.
Copil cuminte versus adult cu stimă de sine scăzută?
Nu uita: un copil prea cuminte poate deveni un adult cu stima de sine scăzută! Așa că mare atenție la felul în care te porți acum cu el. Doar dacă vrei ca mai târziu să ajungă un adult îndrăzneț, care să obțină tot ce își propune!
Nota: Articol publicat in revista Taifasuri.