Reactia fratelui sau surorii mai mari la vederea nou-nascutului tine de mai multe aspecte. Primul e legat de relatia acestuia cu parintii si povestile pe care le-a auzit despre bebelus. Apoi depinde de personalitatea sa, de gradul de maturitate si, implicit, diferenta de varsta dintre cei 2. Din cate am analizat la cunoscuti, din pacate, mai devreme sau mai tarziu gelozia intervine aproape in orice situatie. Este si firesc sa fie asa. In schimb, o diferenta de varsta mai mare intre copii ajuta atat la perceperea mai ok a bebelusului de catre fratele/sora mai mare, precum si la usurarea vietii parintilor. Despre bebelusul si fratele mai mare din familia noastra povestesc putin in continuare.
Bebelusul si fratele mai mare cu 2 ani si-un pic
Personal, recunosc ca pana pana a trecut si baietelul cel mic de varsta de 1 an am trait cu o frica fantastica. Imi era teama nu care cumva sa il loveasca frate-sau la cap, din greseala, in timp ce se juca pe langa el. Cand il vedeam pe S cu o jucarie in mana, numai la fontanela bebelusului ma gandeam. Nu e vorba ca l-ar fi lovit intentionat, dar de multe ori ii punea chiar el obiecte in manuta, iar bebelusul se putea lovi si singur. In plus, jocurile intre copii cu diferenta de varsta atat de mica (1-2 ani) trebuie supravegheate in permanenta. O secunda de neatentie poate fi regretabila. Ca sa nu ii las singuri, am recurs de-a lungul timpului la tot felul de trucuri.
Il luam cu mine pe cel mare peste tot, de teama sa nu se urce in pat peste bebe
In general, cea mai buna solutie s-a dovedit a il lua pe unul cu mine unde aveam nevoie sa merg si a-l lasa singur pe celalalt, oricare ar fi fost el in acel moment. Personal, mi s-a parut cea mai buna varianta. Si nu ma feresc sa spun ca am facut asta inclusiv cand a fost vorba de mers la baie. Sunt sigura ca nu sunt singura. Mamicile din intreaga lume trec prin asa ceva. Stiti cum se spune: frica pazeste de premejdia rea… Asa ca cel mai bine mi s-a parut sa previn.
L-am purtat pe D in brate in timp ce amestecam in mancare, cat timp intindeam rufe, chiar si cand aspiram sau scoteam oala cu ciorba din frigider. Ati fi uimiti ce putere au mamele atunci cand vor sa isi protejeze puii.
Eram atat de mandra de mine ca ma descurc, ca nu mai eram atenta ca imi fortez incheietura mainii. Apoi nu imi dadeam seama de la ce ma doare mana atat de tare… Si m-a tinut durerea destul de mult.
Poti uita sa mergi la baie de frica sa nu pateasca ceva
Atunci cand esti acasa singur cu 2 copii mici, foarte mici… poti uita sa mai mergi la toaleta pana seara. Iar masa devine o amintire frumoasa, a vremurilor de mult apuse. Aceasta e compusa adesea din resturi de piureuri, bucati de fructe ramase de la copii sau portii incalzite pentru a treia sau a patra oara. In timp, insa, inveti sa te descurci din mers si odata cu trecerea timpului… te dai peste cap ca sa mai faci timp si de cateva minute pentru tine, pentru sufletul tau.
Cum faci cu baia, cu somnul? ma mai intreaba mamicile aspirante la bebe 2. Ei bine, cand ai 2, 3 copii, se intampla de multe ori sa iesi din casa nearanjata. Sau sa iti faci unghiile semipermanent si apoi sa nu mai ajungi sa ti le aranjezi si sa ti se decojeasca singure sau sa faci baie insotita de 2 ochisori curiosi… Dar stati linistite, ca distractia e la ordinarea zilei…
Cand se creaza un precedent e greu sa mai revii la reguli
Cat despre somn… cel mai greu este sa il culc pe cel mare cat e treaz piticul. Invers, rezolvam mai repede. Insa pentru a desfasura somnul asa cum trebuie, piticul a fost tinut sub cheie pana de curand. Recunosc ca mi-a fost frica sa las usa descuiata, sa nu cumva sa intre S la el in vreun moment de neatentie si sa se urce peste el in patut. Bebelusul si fratele mai mare singuri in aceeasi camera era ceva inadmisibil. Copiii mici NU trebuie lasati nesupravegheati nicio clipa!
O greseala pe care am facut-o insa a fost sa ii permit la un moment dat sa se urce in patul lui D cand eram si eu de fata. Acel moment de entuziasm m-a costat mult… S-a creat un precedent si de atunci nu a mai vrut sa tina cont de nicio regula, de nimic. Dar asta este o alta poveste, cu care incerc sa revin cat de curand.