Cum ii pui limite copilului, chiar daca are o problema de sanatate

„Copiii fac din noi ce vor. Iar cand mai sunt si bolnavi, lucrurile se complica mai tare, efectiv nu stim cum sa ii mai stapanim”. Sunt sigura ca ai auzit si tu replica asta sau poate chiar ai trait-o pe propria piele. Copiii sunt dragalasi, iti pot smulge un zambet fara prea mare efort, te incarca pozitiv, te bucura cu reusitele lor… dar mai sunt si acele momente in care se incapataneaza sa faca ce vor, nu te asculta si efectiv nu stii cum sa controlezi situatia. Am trecut si noi prin asta si inca mai trecem. Fiindca educatia nu este doar despre azi sau maine. Este despre consecventa si seriozitate, despre intelegere si asumare, despre puterea exemplului, este un proces care se desfasoara continuu. Citeste in continuare despre cum pui limite copilului si cum procedez eu.

Sa ai mereu in minte rezultatul final

De aceea sunt de parere ca este nevoie de o strategie pe termen lung, de la care sa nu te abati, orice ar fi. Atentie, pe drum vor fi multe provocari, dar nu trebuie sa cedezi indiferent ce s-ar intampla. E necesar sa ai mereu in minte rezultatul final, care in cazul de fata este: PERSOANA care va deveni copilul tau la 18-20 de ani. Stiu, e greu sa refuzi un copil care plange cu lacrimi de crocodil, de parca s-a terminat lumea, e greu sa te mentii ferm pe pozitie atunci cand sta atarnat de gatul tau, bocind ore in sir, sau cand iti arunca o replica de genul: „Mami, dar parca tu erai mai buna cu mine„, asa cum mi-a spus mie S mai deunazi. Dar cine a spus ca este usor sa educi un copil? De crescut… da, cu totii cresc. Nu am vazut niciunul care sa ramana mic. Si sunt importante si hrana, odihna, hainele sau ce mai vreti voi. DAR cel mai mult cred ca trebuie sa avem grija de sufletul si de mintea sa.

Asadar, ce consider eu ca functioneaza pe termen lung:

Conectarea cu copilul

• Profitati de orice moment pentru a va conecta cu copilul vostru! Jucati-va, cititi povesti, impartasiti impresii. Atentie, povestiti-i si voi ce ati mai facut! Nu va rezumati la chestii de genul: „Si… cum a fost azi la gradinita/scoala?” Pentru ca poate aveti norocul ca al vostru copil sa fie vorbaret si sa va povesteasca, dar daca este ca al meu, nu veti scoate mai nimic de la el. Atunci, aceasta abilitate de a povesti trebuie incurajata, si cum poate fi mai simplu decat prin a-i povesti si eu, la randul meu, ce am facut in ziua respectiva?! Iubeste sa ii povestesc, sa afle detalii despre mine, iar de aici se nasc lungi conversatii. El nu imi spune mare lucru pe moment, dar in momentele noastre de peste zi, cand desfasuram anumite activitati si se simte comfortabil, incepe sa povesteasca si el! Copiilor trebuie sa le captati atentia si sa le castigati increderea.

Stabiliti reguli clare

• Stabiliti impreuna un program zilnic si niste reguli ale casei. Ce faceti dimineata imediat dupa ce va treziti (ex. spalat, schimbat, asezat patul, aerisit in camera), dupa ce terminati de servit masa (ex. puneti vasele murdare iin masina/chiuveta, curatati masa, puneti painea la locul ei etc), de mers la culcare (ex. strans jucariile, spalat pe dinti si corp, pus hainele murdare la cosul cu rufe) sau inainte si dupa iesitul afara si tot asa. Am dat doar cateva exemple, dar voi puteti adapta si adauga in functie de necesitatile voastre, de programul si stilul de viata pe care il aveti. Odata stabilite regulile, acestea pot fi puse pe o foaie, ce va fi lipita pe perete. Astfel, copiii vor putea consulta regulile cand nu mai stiu exact cum sa procedeze intr-o anumita situatie. 
• Daca sunt prea mici si nu stiu inca sa citeasca, asa cum sunt ai mei acum, vorbiti-le despre regulile casei de fiecare data cand aveti ocazia. Si explicati-le ca NU sunt doar pentru ei. Sunt valabile pentru toata lumea. DAR asigurati-va ca le respectati si voi. Puterea exemplului este foarte importanta. Ca o paranteza aici, as vrea sa le explicati diferenta intre REGULI si ALEGERI. Eu insist mereu pe chestia asta: e regula sa iti duci sosetele la baie si sa strangi jucariile, e alegere daca te joci cu un calut sau cu lego, e alegere daca vrei bluza verde sau pe cea rosie. E regula sa te speli pe dinti dupa masa, e alegere daca mananci biscuiti sau saratele. Explicati-le si vor intelege! Iar cand aveti ocazia, lasati-i sa aleaga, sa simta ca detin si ei controlul!

Subliniati care sunt consecintele

• Dupa ce faceti lista cu reguli, scrieti in dreptul fiecareia care ar putea fi consecinta neindeplinirii acestora. Dar sa fie consecinte care sa aiba legatura, pe cat posibil, cu regulile. Spre exemplu:

Strangi jucariile sau se confisca!

1. ai mei copii au invatat ca daca nu isi strang jucariile dupa ce se joaca acestea vor fi stranse de un parinte, dar confiscate. Daca sunt prea obositi sa indeplineasca sarcina intr-una dintre zile, pot cere ajutorul unui adult, dar sa nu faca din asta o obisnuinta. Astfel, in timp copiii se vor obisnui sa se joace pe rand cu jucariile. Si cand nu mai au nevoie de un joc sa il puna la loc inainte de a lua altul. Atentie! Nu te descuraja daca nu vei obtine rezultate imediat. Eu am strans multe plase cu jucarii pana si-au dat seama ca nu glumesc. Desigur ca mai au momente in care rastoarna cutiile ramase pe covor, dar sunt constienti ca pot ramane si fara acelea daca nu le vor strange. Pont! Faptul ca strangeti din jucarii la inceput, pana isi vor da seama ca vorbiti serios, se va transforma apoi intr-un atu. Spre exemplu, noi am urmat recomandarea cuiva de a roti cutiile cu jucarii, si copiii sunt extrem de incantati cand isi redescopera jucariile pe care nu le-au mai vazut de ceva vreme. Iar in acest fel avem si mai mult spatiu de joaca.

Gustarile se mananca la masa, nu prin casa

2. cine nu ajuta la stransul mesei sau cine pleaca de la masa si se plimba prin casa cu pachetul cu biscuiti, la urmatoarea gustare nu mai primeste nimic dulce. Va primi mancare abia la pranz sau la cina. E adevarat, daca ai tai copii sunt deja mai maricei si sunt obisnuiti cu un anumit comportament, vor accepta mai greu ca de acum lucrurile trebuie sa se schimbe. Mi-i si imaginez privindu-te de jos in sus, ridicand din sprancene si intrebandu-se: „Oare ce a mai apucat-o si pe asta”? 

De aceea, trebuie sa gasesti un moment propice pentru a purta o conversatie serioasa. Incepe prin a le povesti felul in care te simti, cum s-ar putea imbunatati starea ta si relatia voastra daca si ei ar contribui cat de cat cu ceva ca sa va fie mai bine tuturor. Si atunci le spui: „Am auzit ca multi au rezultate daca stabilesc niste reguli ale casei, pe care sa le urmeze. Ce credeti, functioneaza oare? Ati vrea sa incercam si noi?” Consultati-va de fiecare data si ajutati-i sa inteleaga ca este o decizie luata de comun acord, nu a venit doar de la voi, ca o regula impusa, ci e ceva care va contribui la armonia intregii familii.

Regulile sunt pentru toata lumea, adultii nu fac exceptie

• Respectati, respectati, respectati! Intr-o zi vei veni obosit/a de la serviciu si vei vrea sa mananci un sendvici stand comfortabil in fotoliul din sufragerie, sau copiii iti vor cere sa ii lasi la desene si vei fi tentat/a sa ii uiti acolo pana iti vei termina treaba prin casa. Nu. Nu face asta! Am avut si eu momente in care simteam ca cedez, in care imi venea sa ii las sa faca ce or vrea, numai sa pot sta 5 minute linistita cu gandurile mele… e atat de usor sa te lasi distras si sa renunti! Dar se va crea un precedent. Copiii sunt extraordinar de isteti. Si sa nu te miri apoi cand vor intreba: „da, dar atunci mai stii ca…” Si tu ai sa spui: „da, stiu, dar atunci era altceva, acum e altceva”. Pe cine pacalesti? 

• Fii tu un exemplu pentru copil! 

• Incepe acum si continua in fiecare clipa a vietii tale! Vrei sa invete? Citeste alaturi de el! Nu lectiile lui. Dar ia-ti o carte, aseaza-te pe canapea si citeste, sa te vada ca esti preocupat si tu de dezvoltare, ca inveti continuu. Vrei sa isi stranga rufele? Atunci du-ti tu primul/prima sosetele murdare la cosul cu rufe, nu le lasa pentru maine dimineata! Vrei sa fie ordonat? Arata-i cum te organizezi tu, cum iti tii o agenda pentru ceea ce faci, cum aranjezi lucrurile… Si explica-i in timp ce faci ceva, orice. Poti incepe sa ii povestesti de la asezarea hainelor in sifonier: „Uite, aici punem noi sosetele, aici se tin camasile, bluzele le impachetam si le punem dincolo.” Inceteaza sa mai faci lucruri in jurul lor fara sa le vorbesti, fiindca te vor vedea continuu in miscare, si in loc sa inteleaga importanta activitatilor pe care le desfasori, se vor intreba, poate: „Ce tot mai face mama asta/tata, de nu mai termina odata ca sa se joace si cu noi?”

Dezvoltarea personala ajuta mult

• Lucreaza mult cu tine! Nu trebuie neaparat sa citesti carti de dezvoltare personala sau parenting, daca nu esti suficient de motivat/a sa faci asta, dar intreaba-te de fiecare data ce efect vor avea actiunile tale asupra copiilor? Indiferent ca e vorba despre fumat, pierdut timpul pe telefon, sau din contra, de urmarit un documentar, mers la antrenamente si intalnit oameni frumosi, dornici de dezvoltare, optimisti si increzatori, copiii sunt tentati sa te imite. Asa ca uita-te zilnic in oglinda si incepe schimbarea cu tine! Devino o persoana mai buna, mai eficienta, mai capabila, iar ei vor dori sa te urmeze.

Noteaza in agenda timpul petrecut cu copiii si tine-te de program!

• Fa-ti un program zilnic, in care sa treci efectiv timpul pe care il vei petrece cu copiii. Si nu ma refer la timpul pentru masa sau baie, ci timpul de joaca, de conectare. Astfel vei comunica mai eficient cu ei, le vei castiga increderea si iti va fi mai usor sa le pui limite. Copiii sunt tentati sa respecte mai bine atunci cand li se explica frumos.

Atentie la ton!

• Si fii atent/a intotdeauna la ton! De multe ori mi-am iesit din fire si eu. Ca na…, suntem oameni. Dar e important sa invatam din greseli. Dupa ce fiul meu cel mare mi-a reprosat in cateva randuri „De ce tipi la mine?” m-am gandit serios la acest aspect. Uneori chiar nu tipam, numai ca el urla din toate puterile, nu ma mai auzea si ma vedeam nevoita sa vorbesc mai tare, ca sa ma AUDA. Gresit. Cand plang sau sunt suparati, copiii NU MAI AUD. 
• Da, ai citit bine, daca ai suparat un copil, pur si simplu refuza sa te mai auda, dar sa te mai si asculte. Ce a functionat la noi? Mi-am propus sa tac. Strangeam tare din dinti si pumni, respiram adanc si il lasam. Iar el plangea, si plangea, si plangea… Dupa 2-3 minute, incercam sa il mangai usor pe brat, sa il fac atent ca sunt in continuare acolo cu el. Daca se oprea din plans, incepeam sa ii distrag cumva atentia, sa il fac sa zambeasca sau pur si simplu sa il iau in brate si sa il strang tare la piept. Daca tot continua sa planga, mai plangeam si eu o tura in sufletul meu si mai asteptam alte 2 minute.

• Metoda a functionat. De fiecare data.

• Recunosc ca iti trebuie multa tarie pentru a face asta. Dar de ce sa vorbesti cand oricum nu te aude? Ii faci mai mult rau decat daca ai astepta sa se calmeze. Cum procedam eu in continuare? Nu il certam atunci, fiindca se aprindea din nou. Dar dupa ce se calma bine, il invitam la joaca si inventam ceva legat de supararea lui. I-am explicat mereu cum m-a afectat comportamentul lui, si cum ar fi fost mai intelept sa reactioneze. Si lucram in continuare la asta, fiindca e inca foarte mic. Dar sufletul imi spune ca suntem pe drumul cel bun. Sa vorbesti cu copilul e cel mai la indemana instrument pe care il putem folosi. Corpul lui este mic, dar in mintea lui incap atatea informatii, si daca stii cum sa i le prezinti, va intelege.

Regim alimentar restrictiv – viata fara gluten la copii

Copilul meu cel mare are un regim alimentar restrictiv, dur. Dar asta nu m-a impiedicat sa ii pun limite ca oricarui alt copil. Imi e mila de el ca nu poate manca gluten? Desigur. Si il rasfat cum pot, in felul meu. Il asigur de toata dragostea si stie ca sunt mereu acolo pentru el. Dar daca nu i-as pune limite… atunci as fi ferm convinsa ca as esua ca parinte. Fiindca vreau sa cresc un copil echilibrat, care sa stie sa se descurce in orice situatie, nu un inadaptat care sa profite de boala lui pentru a obtine anumite favoruri in viata. Iar pentru asta stiu ca imi va multumi intr-o zi.

Asigura-te si tu ca faci tot ce e mai bine pentru copilul tau! Si atunci cand te intreaba cineva: cum sa ii pui limite copilului raspunde-i simplu: asa cum iti pui si tie!