„Mami, dar tu erai mai buna cu mine”

mama buna, mama rea

Copiii speculeaza orice, la maximum. Asta se stie prea bine. De la o vreme, pustiul meu cel mare ma „bate” cu propriile-mi arme. Indiferent ce metoda as gasi pentru a-l trage la raspundere atunci cand se poarta urat, gaseste o solutie sa iasa basma curata din poveste. Ultima oara cand mi-a crescut tensiunea la comanda a fost serile trecute. Fiind foarte obosit pentru ca refuzase sa doarma la pranz, copilul vorbea incontinuu, zgomotos, dupa ce a terminat de mancat. Vazand ca eu si tatal sau il ignoram, a inceput sa se cocoate pe spatarul scaunului meu, in timp ce mancam. Sunt o mama buna daca il las acolo sau o mama rea daca il rog sa coboare?

Mama buna, mama rea

Dupa ce l-am rugat politicos sa imi permita sa termin cina linistita, i-am spus cum vad eu situatia daca nu inceteaza:

„Uite, stiu ca esti obosit, fiindca nu ai vrut sa dormi la pranz sub nicio forma. Daca ai terminat de mancat, te rog sa te joci linistit in bucatarie sau in camera ta. In cazul in care mai continui sa te urci pe scaunul meu, sa stii ca asta reprezinta o lipsa de respect din partea ta. Te invit sa mergi in camera ta pana terminam de mancat, daca alegi sa nu mananci! Masa trebuie respectata.

Ori a crezut ca glumesc, ori a vrut sa ma testeze, cert e ca a continuat sa se urce in spatele meu. A inceput sa se impinga si sa se cocoate pe mine in timpul mesei. L-am lasat putin. Apoi i-am mai amintit o data despre intelegerea noastra, dupa care l-am luat efectiv de mana ca sa il scot din bucatarie.

Planul de la cursuri si cel de acasa nu se potriveste mereu

Evident ca in momentul acela a inceput sa riposteze, sa promita, sa opuna rezistenta… Dar nah’, nici nu ma asteptam sa ma ia de mana si sa zica: „Da, mami, hai ca ies acum pe hol ca am gresit!” Daca alta data ma lasam impresionata de rugamintile lui, de data asta am dus jocul pana la capat. In timp ce copilul tipa cat il tineau puterile ca nu vrea sa iasa si ca el VREA sa se joace acolo. Acolo insemnand in carca mea. Sotul ma intreba, disperat:

Ia zi, ca tu mai citesti tot felul de chestii, ce zic specialistii aia in parenting ca trebuie sa faci in situatii din astea?” Mi s-au parut foarte dragute vorbele lui, dar sigur ca nu mai aveam chef de schitat zambete. S. intra in bucatarie sa se urce din nou pe gatul meu, iar eu incerc sa port o discutie amiabila cu el. Incerc sa inteleg de ce insista sa faca asta. Il intreb daca este obosit, daca ii mai este foame, daca nu ar vrea sa astepte putin si ne jucam dupa ce strangem masa. Nimic. Atunci il intreb daca il deranjeaza ceva sau daca e suparat ca l-am pus sa aleaga intre a sta cuminte la masa si a parasi incaperea.

Ce inseamna sa fii parinte BUN in opinia unui copil?

De data aceasta izbucneste in plans. Eu il strang tare la piept, ii explic ca nu e frumos sa se poarte asa si ca trebuie sa ne respectam reciproc. Ii spun ca avem dreptul cu totii sa mancam in liniste … si cate in luna si in stele. Dar dupa ce ma asculta cu ochisorii mirati, ma intreaba:

„Mami, dar parca tu erai mai buna cu mine?!” Poftim raspuns! Oare la ce se gandea el?!

Oare unde incepe si unde se termina bunatatea parintilor in mintea unui copil? Mai ales atunci cand e nevoie sa impui si limite. Mama buna, mama rea… important e sa ii crestem bine, chiar daca se mai supara pe moment. Rezultatele pe termen lung sunt mult mai importante.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *