„Vii sa ma iei repede azi, mami? Da, mami”, raspund evitandu-i privirea. De ce ma simt vinovata cand tu mergi la cresa, nu stiu. Eu nu m-am rupt inca de tine. De cand te-ai nascut imi place cu mine sa fii, chiar de-s obosita, am treaba, nu dormi la pranz si imi pui intrebari sute, mii. De as putea, te-as mai tine o vreme acasa, dar trebuie sa-ti croiesti al tau drum, acolo copiii te-asteapta, si poezii poate spui chiar acum.
Strang repede jucariile in lada, si hainele aruncate pe covor de cu seara. Mai pun la spalat ori strang rufe, gatesc pentru pranz si alergand incolo si-ncoace ma uit si la ceas, panicata, ca multa treaba de facut a ramas. In fuga mai iau cate-o gura de ceai, schimb bebelusul de scutec, si ma gandesc ce faci tu chiar acum… ar fi fost ora de masa. Eu iar am uitat sa mananc, dar nu-mi pasa. Am energie sa mai si lucrez. Apoi, dupa o repriza scurta de joaca, sa culc bebelusul.
Apoi, avem cumparaturi de facut, ne pregatim de iesitul afara, si ceasul iaca ticaie spre pranz, acum cred ca esti la ora de joaca. Ma pregatesc sa plec si spre tine, sa-ti para ca repede-am sosit… Cand eu nu mi-am vazut capul de treaba, si inca ziua n-a luat sfarsit. E inca timp sa ne jucam impreuna, sa stam si afara, sa ne iubim si sa-mi spui ca ti-a fost dor azi la somn si ca amandoi ne culcam diseara.